Daniel DavidescuNoutati din misiune

Viata mea este in mainile Domnului!

By februarie 25, 2019 No Comments

Una din insarcinarile pe care fratele Cornel Stef, presedintele Organizatiei PIEI International mi le-a dat, este aceea de a vizita misionari si a-i ajuta sa-si pregateasca update-urile si profilele misionare in format electronic. De asemenea, pe perioada cat sunt cu ei, sa-i asist in lucrarea de vestire a Evangheliei in Biserica, prin predicare, sau, vestind Evanghelia celor pierduti, de la om la om. Duminica aceasta (19 ianuarie 2019), misiunea m-a purtat la Curtea de Arges, la fratele Traian Chilau. Aici, am intalnit un frate ce lucreaza ne-obosit in via Domnului, desi a trecut printr-un transplant de ficat. A reusit sa duca Evanghelia in peste 35 de sate si comune in acea zona, si a infiintat mai multe Biserici. Acum, desi este inaintat in varsta si bolnav, totusi, din dragoste pentru Dumnezeu continua sa fie implicat in lucrare, atat cat ii permit puterile. Duminica la amiaza am reusit sa ajung la Biserica lor, Biserica Evanghelica libera din curtea de Arges, la slujba de seara.

Cand am ajuns acolo mi s-a comunicat ca in acea seara ei vor vorbii din textul din geneza capitolul 3 si ca mi se va da si mie un cuvant sa predic din acel text. Am acceptat, iar dupa ce m-am rugat Domnului sa imi dea cuvant de revelatie din acel pasaj, am vorbit in jur de 15 minute din acel text, iar Biserica m-a insotit cu ”Amin!” Urmatoarea zi, luni 20 ianuarie 2019 a inceput adevarata misiune, anume, misiunea in mijlocul familiilor de ne-pocaiti. Impreuna cu fratele Traian Chilau am fost in casele a mai multor familii de ne-crestini, unde am discutat cu ei si le-am vestit cuvantul Domnului. Printre familiile vizitate, am fost si intr-o familie in care o mama singura creste 12 copii. Copii merg la adunare si au invatat cantece crestine si psalmi. Situatia lor materiala este destul de precara, dar a fost si mai rea inainte sa-l intalneasca pe fratele Traian Chilau. Ei, traiau toti intr-o singura camera. Cand fratele a vazut situatia lor, nu a mai putut dormi noaptea din pricina ingrijorarii pentru ei, si a dorit sa-i ajute. Le-a mai construit cateva camere, le-a cumparat o masina de spalat si le-a facut o baie. Cel putin sa aibe conditiile minime de igiena. De fiecare data cand ii viziteaza, fratele Traian le duce ceva la copii. Timpul petrecut in mijlocul lor mi-a adus aminte ca intradevar exista oameni saraci si ca ar trebuii sa ma simt fericit si multumitor pentru lucrurile pe care le am.

Marti, 21 ianuarie, ultima zi de misiune alaturi de fratele Traian a fost si ziua care m-a marcat cel mai mult. In aceasta zi, ne-am adunat la rugaciune alaturi de fetele de la orfelinat. La Curtea de arges este un orfelinat unde fratele Traian face misiune saptamanal, le duce fetelor sandvishuri, le vorbeste din cuvant, se roaga cu ele si le invata sa traiasca o viata crestineasca. Vreau sa va marturisesc ca nu mi s-a mai intamplat nicaieri sa mi se multumeasca atat de mult pentru ca am predicat cuvantul, cum mi s-a multumit de catre aceste fete de la orfelinat. Am fost impresionat de felul in care ele s-au rugat pentru noi si ne-au multumit ca am venit sa le spunem din cuvant. Am inteles cat de mult pretuiesc o vizita persoanele pe care nimeni nu le viziteaza. Le-am predicat din Psalmul 27:10 ”Caci tatal meu si mama mea ma parasesc, dar Domnul ma primeste.”si au fost miscate. Cred ca amintirea prezentei mele la aceasta Biserica de fete orfane ma va insotii mult timp. Dupa Biserica, am vizitat impreuna manastirea Curtea de Arges, monument istoric, ce a fost construita in anul 1515 de catre Neagoe Basarab, domnitor al tarii Romanesti. La intoarcerea spre casa, pe drumul dinspre curtea de Arges spre Draganesti, din cauza zapezii alunecoase de pe sosea, am pierdut controlul masinii si am intrat in sant. Imi aduc aminte ca in clipele cand am simtit ca nu mai am control asupra masinii si ma indrept spre sant am zis:”Isuse, nu ma lasa sa ma rastorn! Isuse, nu ma lasa sa ma rastorn!” Am zis asta din 2 motive:

1) Daca ma rasturnam, exista posibilitatea sa ma ranesc, sau chiar mai rau, sa mor; 2) Abea imi scosesem masina din service, si ma costase multi bani sa o repar. Stiam ca daca ma rastorn, o sa imi trebuiasca din nou multi bani sa o repar. Ii multumesc Domnului ca nu m-am rasturnat! Dar, odata ajuns in sant, nu am mai putut sa ies. Am trecut de cealalta parte a drumului si ma gandeam:”Acum ce sa fac? Sa sun la politie, la interventii sau pompieri sa le spun sa ma scoata de aici? Sau sa sun pastorul, care este la doar 20 km si sa-l rog sa vina sa ma scoata? Sau poate sa opresc o masina de pe drum, care sa ma ajute? Am gandit ca ultima obtiune nu este cea mai buna, asa ca ma gandeam pe care din primele 2 variante sa o aleg… Pe cand stateam in frigul rece pe marginea soselei si ma gandeam ce sa fac, din directia opusa am vazut o masina mare de dezapezire ce se indrepta spre mine. Aceasta masina lua zapada de pe sosea si o arunca pe marginea drumului, in sant. Initial, cand am vazut aceasta masina, nu mi-a placut, pentru ca ma gandeam ca va lua zapada de pe sosea si o va arunca peste masina mea, facand astfel chiar mai dificila scoaterea masinei mele din sant. Ii priveam furios cum se apropie de mine, iar cand au ajuns in dreptul meu, ii vad cu mirare cum opresc procesul de aruncare a zapezii in sant, opresc masina, deschid usa si incep sa vorbeasca cu mine, intrebandu-ma daca m-ar putea ajuta sa scot masina din sant. Nu m-am asteptat la asa ceva! Am acceptat ajutorul, iar in 10 minute masina mea era din nou pe drum. Nu-mi venea sa cred am am scapat atat de ieftin! Am iesit de pe sosea, am intrat in sant, iar masina a ramas fara nici-o avarie, iar eu ne-vatamat! Asta este cu adevarat o minune si un har de la Dumnezeu, care mi-a aratat protectia Sa in mijlocul pericolului. Atunci cand noi nu mai avem nici-un control asupra situatiilor, Dumnezeu intervine El.

Continuand drumul am vazut alte 2 masini care, din cauza drumului alunecos au facut accident, una dintre ele avea botul foarte zdrobit. Vazand starea acelei masini am multumit ca m-a pazit in timpul acestui accident si masina mea nu a avut nici-o avarie, si nici eu. Dupa ce am fost scos din sant, din cauza socului prin care trecusem, am mers aproximativ 7 kilometri in alta directie. Inainte sa intru in sant, gps-ul imi arata ca mai am 20 km pana la destinatie; apoi, la vreo 15-20 de minute dupa ce am iesit din sant (mergeam foarte incet ca sa nu alunec din nou), pe gps imi arata ca mai am 27 de km pana la destinatie; asadar, distanta se marea in loc sa se micsoreze. M-am oprit pe marginea drumului, m-am orientat si mi-am dat seama ca merg in directia gresita. Am intors masina, continuand drumul pana la destinatie fara alte peripetii. Asa ni se intampla uneori si pe calea spirituala, putem sa mergem o perioada in directia gresita, fara sa ne dam seama, dar cand suntem avertizati, ne intoarcem din drumul nostru gresit si mergem spre directia cea buna. Ii multumesc Domnului pentru toate cele ce m-a invatat in aceasta calatorie misionara:

Motive de multumire:

  • Pentru protectia Sa, atunci cand eu nu mai am nici-un control asupra situatiei!;
  • Pentru faptul ca s-a folosit de mine, rob netrebnic pentru a vestii Evanghelia Sa cea minunata celor pocaiti si celor ne-pocaiti. ;
  • Pentru faptul ca am cunoscut locuri noi si oameni noi!;
  • Pentru faptul ca am ajuns in siguranta acasa dupa tot pericolul infruntat!

Leave a Reply


ASOC. DE INTRAJUTORARE SI MISIUNE PARTENERI IN EVANGHELISM INTERNATIONAL
Cod Fiscal: 11940070
Adresa: str. CALARASI, nr. 25 Alba Iulia, jud. Alba